Mănăstirea Uspenia
Mănăstirea ortodoxă de rit vechi Uspenia
Mănăstirea Uspenia situată la 3 km sud-vest de satul Slava Rusă, a fost înfiinÅ£ată cândva, în sec. XVIII, de către un grup de credincioÅŸi din Slava Rusă, care au construit mai sus de sat o bisericuţă ÅŸi s-au retras să trăiască acolo. Mănăstirea a fost, începând cu anul 1848, sediu episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fântâna Albă ÅŸi, ulterior, sediu mitropolitan. În a doua parte a sec. XIX biserica de lemn a fost înlocuită de una de zid, sfinÅ£ită la 1883, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. An de an sărbătoarea hramului mănăstirii strânge laolaltă comunităţile de ruÅŸi lipoveni din Å£ară ÅŸi din străinătate. Mănăstirea este depozitara unui valori de artă bisericească veche rusă.
„Raskolul” din Biserica Ortodoxă Rusă din secolul al XVII-lea a dus la persecuÅ£ia a zeci de mii de credincioÅŸi ortioodocÅŸi care nu doreau să adopte noile reguli impuse de patriarhul Nikon. Protopopul Avvakum, una dintre cele mai luminoase personalităţi spirituale din acea vreme ÅŸi un aprig contestatar al schimbărilor a fost ars pe rug, la fel cum, între 1675-1695 au suferit acceaÅŸi pedeapsă peste 20000 de oameni. În acest condiÅ£ii a urmat exodul credincioÅŸilor de rit vechi în Å£inuturi cât mai îndepărtate inclusiv în alte ţări.
Astfel a ajuns în Dobrogea la sfârÅŸitul sec. al XVll-lea, stăpânită pe atunci de turci, un grup de călugări credincioÅŸi ruÅŸi. În valea dintre satele Slava Rusă, Slava Cercheză ÅŸi Fântâna Mare au găsit zonă propice supravieÅ£uirii ÅŸi dacă la început au trăit ascunÅŸi în pădure, ulterior ÅŸi-au construit ÅŸi primul lăcaÅŸ de închinăciune.
Primul schit s-a aflat la marginea actualului sat Slava Rusă, dar pentru că aveau nevoie de o mai mare liniÅŸte, călugării ÅŸi-au refăcut lăcaÅŸul sfânt în pădure, la circa 2,5 km de sat, unde se află ÅŸi astăzi. Hramul mănăstirii sfinÅ£ită în 1883 de către cel de-al treilea ierarh al mănăstirii, arhiepiscopul Irinarh este „Uspenia”, adică „Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria)”, sărbătorit pe 28-29 august (stil nou), ocazie cu care se adună adună pelerini de pe întregul teritoriu românesc ÅŸi din străinătate.
Cea de-a doua biserică, mai mică (biserică de iarnă) cu hramul „SfinÅ£ii Arhangheli Mihail ÅŸi Gavril” a fost sfinÅ£ită în anul 1860 de către cel de-al doilea mitropolit, Kiril, ÅŸi de episcopul local Arcadie al ll-lea. Hramul este sărbătorit pe 21 noiembrie (stil nou). De la înfiinÅ£area mănăstirii ÅŸi până în prezent toate slujbele sunt Å£inute în limba slavona bisericească.
Fiind scaunul unui episcop, mănăstirea e singurul lăcaÈ™ de cult din România, aflat în mediul rural, ce are rang de catedrală. Ea este centrul Eparhiei de Slava din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi (a Lipovenilor).