Cetatea Histria
Cetatea Histria este prima colonie greacă înfiinÅ£ată pe țărmul de vest al Mării Negre È™i cel mai vechi oraÈ™ de pe teritoriul României. OraÈ™ul a fost fondat la mijlocul secolului VII a.Chr. (anul 657 a.Chr. după istoricul Eusebius) de către coloniÈ™tii veniÈ›i din marea metropolă ioniană Milet, din Asia Mică. OraÈ™ul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani, începând cu perioada greacă È™i terminând cu epoca romano-bizantină când, către sfârÈ™itul secolului VI începutul secolului VII p.Chr., cetatea este distrusă de atacurile avaro-slave, ulterior fiind părăsită, treptat, de locuitorii săi.
Ruinele cetății de pe malul lacului Sinoe au intrat în atenÈ›ia specialiÈ™tilor în anul 1914, când, renumitul arheolog Vasile Pârvan intreprinde aici primele cercetări arheologice, sistemetice, care se vor desfășură neîntrerupt până în zilele noastre.
În perioada secolelor VII-I a.Chr. oraÈ™ul era format din două unități distincte: acropolă È™i aÈ™ezarea civilă fiecare înconjurate de către un zid de apărare. Astăzi acropola histriană, este acoperită de ruinele cetății romano-bizantine, reprezenta de fapt Zona sacră, un sector de maximă importanță în viaÈ›a oraÈ™ului, dedicat vieÈ›ii religioase. În secolul VI a.Chr., zona era deja bine constituită, dovadă stând temple ridicate, aici de către locuitorii cetății, închinate zeilor Afrodita È™i Theos Megas. AÈ™ezarea civilă este localizată pe platoul de vest de acropolă, era înconjurată, de o incintă de apărare, încă din perioada arhaică. Săpăturile inteprinse aici au scos la suprafaÈ›a mai multe resturi de locuinÈ›e databile în perioada arhaică, clasică È™i elenistică È™i a unor ateliere ceramice. În perioada clasică, la Histria se instaurează un regim democratic È™i oraÈ™ul aderă la Liga Maritimă ateniană. ComerÈ›ul intens i-a perimis să emită, pe la jumătatea secolului V a.Chr. monedă proprie. În peioada secolelor VI-IV a.Chr. oraÈ™ul cunoaÈ™te o serie de refaceri succesive datorată unor distrugeri repetate, astfel că în epoca elenistică se ridică un nou zid de incintă. Pe parcursul secolului I a.Chr. oraÈ™ul traversează o perioadă nefastă, deoarece pe parcursul acestui veac au loc o serie de incidente militare ÅŸi politice în care este implicată È™i cetatea Histria. Acum, avem dovezi epigrafice care atestă prezenÈ›a unui strateg al regelui Pontului, Mithridates VI Eupator, pentru ca, mai apoi (72 a.Chr.), cetatea să fie cucerită de către armatele romane conduse de M. Terentius Varro Lucullus. După o scurtă periodă de stăpânire a regelui dac Burebista, urmează includerea ei definitivă în graniÈ›ele Imperiului Roman, în urma campaniei conduse de M. Licinius Crassus în anii 29-28 a.Chr.
Aflată sub stăpânire romană, Histria cunoaÈ™te o nouă etapă de dezvoltare datorată în principal resurselor agricole È™i a pescuitului. În secolul II p.Chr. cetatea aderă la Comunitatea oraÈ™elor vest-pontice (Pentapolis, devenită apoi Hexapolis). Dovada prosperității sale, în perioada romană este documentată arheologic de ruinele zidului de incintă ridicat la începutul secolului II p.Chr. È™i a unor edificii publice, din care remarcăm cele două edificii termale. Către mijlocul secolului III p.Chr., în urma atacurilor carpo-gotice, oraÈ™ul suferă o distrugere violentă. A urmat o perioadă de reconstrucÈ›ie, atestată de zidul de incintă roman târziu, care restrânge drastic suprafaÈ›a fortificată a cetății la numai 7 ha.
În perioada romano-bizantină Histria nu mai cunoaÈ™te aceeaÈ™i prosperitate ca în perioada precedentă, însă avem locuire atât în interiorului cetății cât È™i în exterior. Cele mai multe edificii vizibile astăzi datează din această perioadă. Dintre acestea se remarcă basilicile creÈ™tine, fiind descoeprite numai puÈ›in de cinci astfel de edificii, din care semnalăm basilica descoperită în zona centrală a cetății ÅŸi atribuită episcopului regiunii. Toate aceste construcÈ›ii dovedesc intensa viață religioasă desfășurată în această cetate într-o perioadă când religia creÈ™tină devenise religie de stat.
În ultimele decenii ale secolului VI ÅŸi începutul secolului VII declinul oraÅŸului este evident construcÅ£iile cad în ruină ÅŸi uitarea acoperă vechile monumente ale oraÅŸului. În Evul mediu, până în epoca modernă, lângă cetate s-a dezvoltat o mică aÅŸezare cu nume turcesc Karanasuf (astăzi satul Istria, jud. ConstanÅ£a).
În imediata vecinătate a cetăţii în vremurile contemporane a fost ridicat un edificiu muzeal foarte bine dotat cu artefacte descoperite de-a lungul anilor cu ocazia săpăturilor arheologice. Zona Histria face parte din complexul lagunar Razelm-Sinoe-Zmeica aflat pe teritoriul rezervaÅ£iei „Biosferei Delta Dunării”.
