Cetatea Histria
Cetatea Histria este prima colonie greacă înfiinţată pe țărmul de vest al Mării Negre și cel mai vechi oraș de pe teritoriul României. Orașul a fost fondat la mijlocul secolului VII a.Chr. (anul 657 a.Chr. după istoricul Eusebius) de către coloniștii veniți din marea metropolă ioniană Milet, din Asia Mică. Orașul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani, începând cu perioada greacă și terminând cu epoca romano-bizantină când, către sfârșitul secolului VI începutul secolului VII p.Chr., cetatea este distrusă de atacurile avaro-slave, ulterior fiind părăsită, treptat, de locuitorii săi.
Ruinele cetății de pe malul lacului Sinoe au intrat în atenția specialiștilor în anul 1914, când, renumitul arheolog Vasile Pârvan intreprinde aici primele cercetări arheologice, sistemetice, care se vor desfășură neîntrerupt până în zilele noastre.
În perioada secolelor VII-I a.Chr. orașul era format din două unități distincte: acropolă și așezarea civilă fiecare înconjurate de către un zid de apărare. Astăzi acropola histriană, este acoperită de ruinele cetății romano-bizantine, reprezenta de fapt Zona sacră, un sector de maximă importanță în viața orașului, dedicat vieții religioase. În secolul VI a.Chr., zona era deja bine constituită, dovadă stând temple ridicate, aici de către locuitorii cetății, închinate zeilor Afrodita și Theos Megas. Așezarea civilă este localizată pe platoul de vest de acropolă, era înconjurată, de o incintă de apărare, încă din perioada arhaică. Săpăturile inteprinse aici au scos la suprafața mai multe resturi de locuințe databile în perioada arhaică, clasică și elenistică și a unor ateliere ceramice. În perioada clasică, la Histria se instaurează un regim democratic și orașul aderă la Liga Maritimă ateniană. Comerțul intens i-a perimis să emită, pe la jumătatea secolului V a.Chr. monedă proprie. În peioada secolelor VI-IV a.Chr. orașul cunoaște o serie de refaceri succesive datorată unor distrugeri repetate, astfel că în epoca elenistică se ridică un nou zid de incintă. Pe parcursul secolului I a.Chr. orașul traversează o perioadă nefastă, deoarece pe parcursul acestui veac au loc o serie de incidente militare şi politice în care este implicată și cetatea Histria. Acum, avem dovezi epigrafice care atestă prezența unui strateg al regelui Pontului, Mithridates VI Eupator, pentru ca, mai apoi (72 a.Chr.), cetatea să fie cucerită de către armatele romane conduse de M. Terentius Varro Lucullus. După o scurtă periodă de stăpânire a regelui dac Burebista, urmează includerea ei definitivă în granițele Imperiului Roman, în urma campaniei conduse de M. Licinius Crassus în anii 29-28 a.Chr.
Aflată sub stăpânire romană, Histria cunoaște o nouă etapă de dezvoltare datorată în principal resurselor agricole și a pescuitului. În secolul II p.Chr. cetatea aderă la Comunitatea orașelor vest-pontice (Pentapolis, devenită apoi Hexapolis). Dovada prosperității sale, în perioada romană este documentată arheologic de ruinele zidului de incintă ridicat la începutul secolului II p.Chr. și a unor edificii publice, din care remarcăm cele două edificii termale. Către mijlocul secolului III p.Chr., în urma atacurilor carpo-gotice, orașul suferă o distrugere violentă. A urmat o perioadă de reconstrucție, atestată de zidul de incintă roman târziu, care restrânge drastic suprafața fortificată a cetății la numai 7 ha.
În perioada romano-bizantină Histria nu mai cunoaște aceeași prosperitate ca în perioada precedentă, însă avem locuire atât în interiorului cetății cât și în exterior. Cele mai multe edificii vizibile astăzi datează din această perioadă. Dintre acestea se remarcă basilicile creștine, fiind descoeprite numai puțin de cinci astfel de edificii, din care semnalăm basilica descoperită în zona centrală a cetății şi atribuită episcopului regiunii. Toate aceste construcții dovedesc intensa viață religioasă desfășurată în această cetate într-o perioadă când religia creștină devenise religie de stat.
În ultimele decenii ale secolului VI şi începutul secolului VII declinul oraşului este evident construcţiile cad în ruină şi uitarea acoperă vechile monumente ale oraşului. În Evul mediu, până în epoca modernă, lângă cetate s-a dezvoltat o mică aşezare cu nume turcesc Karanasuf (astăzi satul Istria, jud. Constanţa).
În imediata vecinătate a cetăţii în vremurile contemporane a fost ridicat un edificiu muzeal foarte bine dotat cu artefacte descoperite de-a lungul anilor cu ocazia săpăturilor arheologice. Zona Histria face parte din complexul lagunar Razelm-Sinoe-Zmeica aflat pe teritoriul rezervaţiei „Biosferei Delta Dunării”.
