Istorie
Zona Slavelor fiind o zonă centrală, de podiÈ™, brăzdată de valea cu acelaÈ™i nume, cu resurse naturale diverse, a oferit condiÈ›ii prielnice de locuire încă din epoca pietrei. Vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul localității Slava – intravilan È™i extravilan - datează din paleoliticul superior (aurignacian), eneolitic (cultura GumelniÈ›a), epoca bronzului, epoca fierului - Hallstatt ÅŸi Latène, epocile greacă, romană ÅŸi romano-bizantină, ev mediu timpuriu È™i târziu, demonstrând o continuitate de locuire rar întâlnită într-un sit arheologic.
Rezultatele cercetărilor din aÈ™ezarea greco-elenistică pe dealul Donca, dar È™i anumite descoperiri de monede È™i ceramică de epocă greacă din alte puncte de pe valea Slavelor demonstrează faptul că la Donca funcÈ›iona în sec. IV-III a.chr. un important punct de distribuÈ›ie al produselor greceÈ™ti pentru zona centrală a Nordului Dobrogei, drumul de pe valea Slavelor fiind încă din acea perioadă un important drum comercial.
Integrarea treptată, pe parcursul sec. I p.Chr. a teritoriului dintre Dunăre, Mare ÅŸi Balcani în Imperiul Roman a schimbat esenÅ£ial caracterul aÅŸezării de pe valea Slavei. Moneda ÅŸi mărfurile romane de lux – ceramică, sticlă, bijuterii – sunt prezente într-o cantitate apreciabilă după jumătatea sec. I p. Chr., se ridică edificii - de mari dimensiuni - din blochete de piatră legate cu mortar, aÈ™a cum o demonstrează descoperirile din punctele Curtina G È™i din partea de sud a localității. Nu cunoaÈ™tem – în această fază a cercetării – caracterul aÈ™ezării romane de la Slava, iar descoperirile epigrafice din această perioadă se rezumă la a ne oferi informaÈ›ii despre locuitorii cetăţii – romani ÅŸi traci - È™i despre refacerea - în timpul împăraÅ£ilor Maximinus ÅŸi Maximus - a unor drumuri ÅŸi poduri (ISM V, 223). PrezenÈ›a însă a unui număr mare de monede romane provinciale – moesice (bătute des atelierele de la Istros, Tomis, Nikopolis pros Istron, Markianopolis, Odessos) dar mai ales străine – emisiuni de la Alexandria, Nikaia, Nikomedia, Heraklea, Antiochia (Pisidia) – demonstrează relaÈ›iile economice È™i culturale ale centrului de pe valea Slavei la nivelul provinciei È™i cu lumea romană orientală. Siturile de la Camena – vicus Petra, Fântâna Mare, Slava Cercheză – pct. La Vii, demonstrează, de asemenea, amploarea locuirii acestei zone în epoca romană.
Dată fiind importanÈ›a strategică a zonei Slavelor, în perioada tetrarhică (Licinius-Constantin cel Mare) se ridică un grandios sistem defensiv înglobând atât valea Slavei cât È™i puncte strategice situate pe înălÈ›imi: o cetate de cca 24 ha, o fortificaÈ›ie de cca. 3,5 ha pe dealul Harada – anexă a cetății, È™i un fort la înălÈ›imea de 158 m – tot pe dealul Harada. În ciuda acestui fapt informaÈ›iile istorice referitoare la cetate sunt sărace: polis Ibida este pomenită de Procopius din Ceasarea între cetăţile refăcute de Justinian (De aed. IV, 7). Cetatea a avut perioade de pace È™i prosperitate – aÈ™a cum o demonstrează descoperirile arheologice: edificiile construite, circulaÈ›ia mărfurilor È™i circulaÈ›ia monetară –, dar È™i momente critice: atacurile goÈ›ilor (sec. IV – perioada lui Valens-Valentinianus I), kutrigurilor (559 – perioada domniei lui Justinianus I), avaro-slavilor (sf. sec. VI- perioada domniei lui Mauricius Tiberius, începutul sec. VII- perioada împăraÈ›ilor Phocas È™i apoi Heraclius). 
Tot din perioada romano-bizantină datează Complexul monastic paleocreştin - situat la cca. 2, 5 km de cetate spre vest, și Monumentul funerar roman din necropola cetății.
Căderea limes-ului dobrogean în primul sfert al sec. VIII a determinat încetarea vieÅ£ii urbane la Ibida. Până în sec. XVI nu mai avem nici o informaÅ£ie despre vreo locuire sistematică în perimetrul actualului sat Slava Rusă – cu excepÈ›ia câtorva urme de vieÈ›uire sporadice din sec. XI È™i XIII. Ulterior, satul este atestat în 1530 într-un defter otoman sub numele de Kizil-Hisarlik, perioadă pentru care necropola medievală ne oferă informaÈ›ii preÈ›ioase: satul era locuit de populaÈ›ie creÈ™tină. Numele de Slava va fi utilizat începând cu sec. XVII, - în forma Islava iniÈ›ial – aÈ™a cum o demonstrează defterul din 1675-1676 –, alternativ cu primul nume, apoi Star Slava. În sec. XVIII (după anul 1754) s-au aÈ™ezat în sat lipovenii care au rămas majoritari până astăzi, conservându-È™i credinÈ›a È™i obiceiurile specifice. Românii s-au aÈ™ezat în sat după Războiul de Independență.
În sat funcÈ›ionează două biserici de rit vechi, ale etnicilor lipoveni: Biserica Sfântul Nicolae È™i Biserica Acoperământul Maicii Domnului È™i o biserică românească, cu Hramul Sf. Dumitru. Satul Slava Rusă este prin excelență centrul ortodoxismului de stil vechi, prin cele două mănăstiri – Uspenia – înfiinÈ›ată în sec. XVIII, redevenită sediu arhiepiscopal în anul 2000 - È™i Vovidenia.
Slava Rusă e unul din puÈ›inele sate care păstrează È™coala construită în vremea lui Spiru Haret împreună cu casa învățătorului.
Prin patrimoniul arheologic și istoric (trei dintre siturile de pe teritoriul satului Slava Rusă sunt monumente istorice de importanță națională, iar unul de importanță locală), prin patrimoniul paleontologic (siturile fosilifere Dealul Lung, Coșarul Mare, Arleanca) și natural (rezervația naturală Uspenia), prin patrimoniul etnografic și ecleziastic (datorat comunității de ruși lipoveni), satul Slava reprezintă unul din polii turismului cultural nord-dobrogean.
